Critica este o acţiune sensibilă, aparte, care dacă este făcută cu tact are şi rezultate. Nu suntem perfecţi şi nimeni nu cere asta, dar se întâmplă câteodată să facem gafe sau să greşim. În fata criticii, un om politicos are două posibilităţi de răspuns.
1. Dacă acea critică este adevărată, atunci îşi va recunoaşte vina şi va face tot posibilul ca pe parcursul pledoariei să tacă şi să accepte ce s-a întâmplat. Pe lângă asta e bine să arate că a înţeles, va lua atitudine şi îşi va cere scuze negreşit. Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată, aşadar să facem un efort, să recunoaştem că suntem oameni şi să ne asumăm.
2. A doua situaţie e aceea în care cel care ne critică nu are dreptate. Cum procedăm în această situaţie? Omul politicos are răbdare să asculte, pentru că mai apoi, cu calm să ofere toate argumetele sale pentru susţinerea afirmaţiei.
Cum criticăm pe cineva?
În primul rând e bine de ştiut că, dacă vrem să avem parte de rezultate, o critică se face în intimitate, între patru ochi. Nu-i nevoie să facem un mare tărăboi fiindcă omul, dacă ştie că a greşit deja se simte prost; să nu-i îngreunăm situaţia.
Al doilea element de care trebuie să ţinem cont e faptul că toţi greşim şi nu e corect să răbufnim sau să ne descărcăm pe un anume om şi situaţie.
Ultimul aspect extrem de important legat de critică e acela al acţiunii: să criticăm acţiunea cuiva, nu omul în sine, pentru a nu lua personal şi pentru a obţine rezultate.
Pentru mai multe articole despre bunele maniere, vă invit să citiți și site-ul ManierArt.
