Cu mare bucurie, dar și mândrie, scriu această recomandare de carte. Râul înghețat de Ariel Lawhon este a doua carte finalizată în luna februarie. Am reușist să mă mobilizez ca să citesc minim 50 de pagini pe zi. Această carte are peste 500 de pagini, un subiect tare interesant. Cu ușurință, am parcurs pe zi, chiar și 150 de pagini.
Reușesc să citesc datorită unei bune organizări. În ziua în care nu ciresc, mă frustrează lucrul acesta. Și mă întristează. Cititul zi de zi îmi aduce doar bucurii. Iată motivul pentru care încerc să am mereu timp pentru lectură.
Roman inspirat de o poveste reală
Maine, 1789, pe vremea când femeile nășteau cu ajutorul moașelor. Martha Ballard este moașa din orașul Hallowell, îndrăgită și apreciată de întreaga comunitate. Împreună cu familia ei, locuiește la moara orașului. De câte ori e nevoie, sau e chemată, ia calul ei năzdrăvan, Brutus, și merge să ajute. Nu contează ora, nu contează condițille meteo.
Iarna, trece cu mare frică râul înghețat. Din păcate, în fiecare anotimp este periculos să treci râul, dar o face cu încredere în Dumnezeu, și în cal. Acest râu înghețat dezvăluie într-o zi, un cadavru. Este al unui localnic, nu prea agreat de comunitate, cunoscut că aduce diverse neplăceri.
Accident nefericit sau crimă bine realizată?
Într-o zi, Martha este chemată să analizeze cadavrul localnicului. Îl cunoaște, prea bine din păcate. Îl privește, analizează mortul și notează toate detaliile în agenda ei. Va face și un raport, așa cum se cuvine.
Cere mai multe detalii despre cum a fost găsit, unde anume. Face investigații în stil personal și află informații pe care le pune, ușor ușor, cap la cap.
Femeile când nasc, trec prin diferite stări, în acele momente, ele spun vrute și nevrute. Soții lor, de bucurie, de durere, de emoție, scapă niște cuvinte, niște nume, acuză. Martha le ține minte pe toate, acasă, le notează cu atenție în jurnalul ei. Doar așa pot afla ce a pățit acel om, cum a ajuns să moară în râu. Sau cum a ajuns mort în râu. Nu că n-ar fi meritat-o, dar să știm cine, de ce, cum.
O sală de judecată, mai multe procese pe rol
O dată pe lună, oamenii se adună la han unde se țin procesele. Când cazurile sunt prea complexe sau depășesc competența judecătorului, se mută curtea de judecată în alt oraș.
E fascinant de urmărit un proces în acele timpuri. Cum cuvântul unei femei nu este luat în seamă. Dovezi sunt greu de adus, acțiunile greu de dovedit. Martorii dau declarații simpliste. Favoritisme au fost și în acea perioadă, mai ales atunci când acuzat de viol este chiar judecătorul.
Lectură care impresionează
Râul înghețat este povestea care impresionează prin felul în care femeiele nășteau doar cu ajutorul unei moașe. Moașa avea nenumărate atribuții, de a ajuta femeia să nască, dar și de a afla cine e tatăl, dacă mama nu era căsătorită. Tot ea avea datoria să declare cine a născut și ce detalii a aflat. Proaspăta mamă plătea o amendă dacă copilul nu avea tată. Moașa avea un cuvânt de spus în comunitate, însă rămânea femeie și se încerca intimidarea ei.
Stilul în care se făceau procesele o să vă placă. Extrem de simplu, dar totuși se miza pe sinceritatea oamenilor care nu știau să mintă.
Valoarea unei familii în care cei doi parteneri se iubesc și se respectă. Cât mi-a plăcut că unele familii, indiferent de bârfe și invidia altora, se susțineau. Întotdeauna am apreciat bărbații în adevăratul sens al cuvântului. Și mai ales, bărbații asumați. Dacă iubita lor rămânea însărcinată, anunțau rapid logodna și se căsătoreau pentru ca fata să nu se facă de rușine. Da, și în acele timpuri, tinerii erau pasionali și treceau peste unele reguli, dar erau asumați.
Martha Ballard își ține familia aproape și ăși educă bine copiii. Soțul o susține mereu și are încredere în gândirea ei. Comunitatea o prețuiește, iar cine nu o apreciază, va putea să-și schimbe părerea la momentul potrivit.
Ce îmi place sa te citesc! Parca trăiesc cartea alături de tine🥳
Eu am nascut prin cezariana, din motive medicale si nu cred ca mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuri, insa sunt sigura ca o sa-mi placa povestea Marthei.
Ador să citesc, dar nu am reușit să citesc cât mi-aș fi dorit. Nici măcar atât cât am citit în aceeași perioadă a anului trecut. 🙁
În orice caz, recuperez, pentru că o pasiune nu poate fi neglijată.
Mi-ar plăcea să citesc cartea recomandată de tine.
Ai mereu recomandări bune.
Mulțumesc!