Să sperăm că va fi bine de Carolina Setterwall recomandare lectură

Anul acesta mi-am propus să citesc mai mult. Drept urmare, citesc zilnic câteva pagini, uneori peste 100 de pagini. În zilele foarte aglomerate, lectura de seară este singura metodă prin care mă pot deconecta de toate. Mă ajută să pătrund în lumea de poveste pe care o ador și reușesc să dorm mult mai bine.

Citesc cărți cât mai variate, îmi place să descopăr povești deosebite. O astfel de poveste am găsit și în cartea, Să sperăm că va fi bine. Ea a venit după cartea lui Backman, care mă încarcase cu energie bună.

Să sperăm că va fi bine, o poveste despre durere și prea multe gânduri

E incredibil cum noi, oamenii, reușim să ne distrugem singuri viețile, relațiile. E atât de păcat că nu știm cum să ne facem fericiți, pe noi și pe cei dragi.

Carolina este exemplul cel mai clar de femeie care analizează prea mult. Din păcate, toate gândurile ei nu fac decât să producă și mai multă nesiguranță.

Când l-a cunoscut pe Aksel, a început o poveste de iubire aparte între ei. Ea îi analiza prea mult gesturile, cuvintele. Ar fi vrut ca el să fie ca ea, să facă cum vrea ea. Cu greu, și din iubire, Aksel îi acceptă deciziile, deși ea își va face, mai târziu, multe mustrări de conștiință. Merg în vacanțe cum vrea ea, își cumpără pisică, decide când se mută în alt apartament și când să facă un copil.

Toate aceste decizii se iau împreună și fiecare are dreptul la propria opinie. Dar nu așa se întâmplă și în relația lor. Motiv pentru care, Aksel e uneori mai distant și atunci Carolina iar analizează prea mult.

Când Aksel moare, Carolina rămâne cu multe gânduri

Viața nu stă pe loc. Moartea nu ne anunță. Ea doar răpește pe cineva drag și lasă un gol și multe gânduri. Carolina rămâne să doarmă în camera copilului, Aksel în dormitorul matrimonial. Dimineață, îl găsește mort. Imaginea aceasta o va urmări toată viața. Gândurile nu îi vor da pace și vor trece mulți ani până să poată accepta moartea lui.

E greu să te trezești într-o dimineață fără persoana iubită, căreia nu ai mai apucat să-i spui atât de multe. Apoi vine sentimentul de vinovăție. Poate nu ai făcut suficient, poate e din vina ta, de ce nu am fost cu tine? Oare te puteam ajuta în acel moment?

Un jurnal cu multe detalii despre durere

Cartea poate fi privită ca un jurnal cu multe detalii despre durere, despre ce gânduri poate avea o femeie când se trezește singură? Dar o mamă care va trebui să-i explice copilului de câteva luni unde e tata? Dureros, nu-i așa?

Am citit fiecare pagină cu atenție. Am simțit durerea ei, m-au enervat gândurile și deciziile ei. Însă cred că fiecare dintre noi reacționăm diferit în astfel de situații. Nu poate fi decât foarte greu.

***

”Mai bine ca tu să muncești, să trăiești în ritmul tău, eu să merg singură la consultații și vom vedea noi, cu timpul.”

”…Oamenii sunt afectați de destinul meu. … și asta le amintește de fragilitatea vieții.”

”Din nou pierd pe cineva de care n-am știut să mă bucur suficient. Mă simt ca o proastă că nu i-am apreciat destul.”

Vă las cu aceste câteva rânduri. Sunt sigură că vă va pune pe gânduri. Cu siguranță, veți dori să citiți și cartea.