Nu o spun cu răutate, dar … așa începe o frază ce pare a fi inofensivă. Cu toții am auzit această frază, poate mulți am și folosit-o. Nu o spun cu răutate, dar – e o expresie ce pare să ofere libertate de exprimare, dar poate deveni un scut pentru lipsa de empatie.
Sub masca sincerității, se ascunde adesea nevoia de a judeca, de a arăta superioritate sau de a controla o situație. Poate nu întotdeauna am dorit să rănim când am spus aceste cuvinte. Iată de ce e bine să gândim înainte de a spune ceva. Și să adresăm acele cuvinte care nu pot răni deloc, însă pot ajuta, pot fi înțelese exact așa cum ne dorim.
Sinceritate ambalată frumos
Mulți vor spune, dar nu am gândit nimic cu răutate. Din contră, am vrut să ajut. Însă dacă începi așa ”Nu o spun cu răutate, dar…” și folosești și un ton nepotrivit, s-ar putea să rănești mai mult decât crezi. Dacă ai ceva de spus cuiva, fii sigur că folosești cuvintele și tonul potrivite. Până la urmă, nu conținutul mesajului e problema, ci intenția din spatele lui.
De ce folosim fraza „nu o spun cu răutate”?
Pentru a ne justifica lipsa de delicatețe. Credem că dacă spunem totul dur și clar, va fi mai bine înțeles.
Pentru a diminua impactul negativ al cuvintelor noastre. Și din păcate, fix asta facem.
Pentru a ne proteja imaginea de „persoane rele”. E un mecanism de apărare subtil, dar ușor de recunoscut.
Avem anumite fraze pe care le folosim pentru că le auzim des și ne intră în reflex. Poate chiar nu conștientizăm că ele pot răni. În plus, alegerea momentului potrivit este cheia spre a te face înțeles. Începe discuția întrebând cum se simte celălalt. Tatonează terenul prima dată. Nu începe discuția direct cu aceste cuvinte. Oferă timp pentru puțină socializare și acomodare.
Este mare diferența dintre sinceritate și critică
Sinceritatea spune adevărul cu scopul de a construi.
Critica spune adevărul cu scopul de a arăta defecte.
Scopul definește dacă vorbele tale vindecă sau rănesc.
Oamenii nu au nevoie să fie criticați. Există destule probleme și presiune economico-socială. Au nevoie de ajutor, sprijin clar și informații concrete. Nu e cazul să le amintim că ”ți-am zis eu ție”, ”știam eu că așa va fi”, ”nu o spun cu răutate, dar ai greșit”. Prin sinceritate și cuvinte bine alese, poți ajuta, îi poți atrage atenția, și chiar îi poți oferi cele mai bune soluții. Așa că alege să spui sincer, dar elegant tot ceea ce trebuie să spui.
Dar poți comunica un adevăr fără să jignești
Alege momentul potrivit. Și asigură-te că nu aude nimeni discuția voastră. Celălalt se poate simți stânjenit. Nu va auzi și nu va înțelege nimic din ce dorești să-i spui cu cele mai bune intenții.
Spune „eu simt că…” în loc de „tu ești…”
Pune empatia înaintea impulsului de a avea dreptate. Crezi că te ajută să te simți bine că ai avut dreptate? Sau te vei simți mai bine știind că ai ajutat?
Nu o spun cu răutate, dar … ascunde nevoia de a „spune totul pe față”
Deseori, în spatele acestui comportament se află frustrare nerezolvată, nevoia de validare, teamă de vulnerabilitate. Sinceritatea autentică nu are nevoie de un avertisment. Ea se simte, nu se anunță.
Ai grijă ca tot ceea ce spui să nu reflecte, de fapt prea mult despre tine. Vorbind de sus, cu superioritate și o atitudine ofensatoare, nu vei reuși să te faci înțeles. Celălalt va înțelege că te bucuri pentru nereușita lui, că îți face plăcere să îl judeci. Nu va mai auzi nimic altceva. Bunele tale intenții trebuie să se vadă de la bun început. Și trebuie să fie bune intenții. Ajută, sprijină, oferă consiliere. Nu critica, nu judeca, nu arunca cuvinte. Poartă-te exact așa cum ți-ar plăcea ca alții să se poarte cu tine. Bun, empatic, blând.
„Nu o spun cu răutate, dar…” – o frază care spune mai multe despre cel care o rostește decât despre cel căruia i se adresează.
Adevărul nu trebuie să rănească pentru a fi sincer. Poate fi spus cu calm, claritate și blândețe. Pentru că intenția ta e ceea ce se aude cel mai tare, chiar și atunci când taci.
