Recomandare lectură – Întâi l-au omorât pe tata și Cel care mă așteaptă

Îmi place tare mult să citesc și de fiecare dată când găsesc o carte bună, nu ezit să o cumpăr. Mi-am făcut o listă de cărți, am comandat și apoi am așteptat cu nerăbdare coletul. Câteva dintre aceste cărți, m-au atras din prima și după câteva pagini citite, nu am mai putut să le las din mâcă și am fost tare tristă când s-au terminat.

Așa cum spuneam că nu îmi plac filmele gen comedii sau romantice, ci prefer dramele, așa e si cu cărțile. Prefer cărți despre diferite războaie, drame, autobiografii, povești din alte culturi, cărți din care poți învăța lucruri interesante.

Am citit în vară cele două cărți, Întâi l-au omorât pe tata – povestea unei fetițe din Cambodgia de Loung Ung și Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee, două cărți minunate pe care vi le recomand cu drag.

Întâi l-au omorât pe tata – de Loung Ung – prezintă povestea unei fetițe din Cambodgia, o fetiță care trăia într-o lume de poveste, părinții erau suficient de înstăriți încât să le ofere tot ce mai bun într-o lume unde majoritatea se străduiau să supraviețuiască. Odată cu începerea războiului, viața de basm este înlocuită cu o viață de chin, mâncarea devine un lux, banii nu mai au valoare, iar starea de siguranță este înlocuită cu starea de incertitudine. Nimeni nu știe ce poate aduce ziua de mâine, iar viața în lagăr este un coșmar care pare să nu se mai termine.

O carte care vă prezintă drama unui război privită prin ochii unui copil de doar 5 ani, care învață să trăiască cu puțin, care învață cât de importantă este fiecare porție de mâncare și ce riscuri îți asumi dacă vorbești despre ce nu trebuie, dacă îndrăznești să ridici ochii din pământ pentru a te revolta împotriva sistemului. Încet, războiul începe să o despartă de câte un membru al familiei, învăță să trăiască cu dorul nebun după ei, un război care reușește și să o întărească. Se spune că în război, doar cei puternici supraviețuiesc. Asta este și Loung, o supraviețuitoare care își dorește atât de mult să scape de lagăr și să-și revadă familia încât și reușește acest lucru.

Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee – a devenit foarte repede una dintre cărțile mele de suflet, o carte pe care o recomand tuturor și vă asigură că o să vă placă la nebunie. Unii vor spune că este încă o carte despre femeile din Teheren și legile lor absurde. Dincolo de povestea de dragoste a unei fete, este vorba despre o dragoste interzisă. Masumeh, o adolescentă din Iran, se îndrăgostește, o mare greșeală în cultura lor, un lucru normal pentru noi, europenii. După ce află familia tinerei, totul devine un coșmar, de la violența verbală se trece foarte ușor la violența fizică, iar familia nu încetează să-i spună câtă rușine a adus asupra familiei. Încearcă să-i găsească repede un soț pentru a scăpa de ea și a îndepărta motivul rușinii din familie. Atunci când cineva se arată interesat de ea și ignoră cu prea multă ușurință bârfele despre ea, familia se bucură fără să pună întrebări, Masumeh, nu știu dacă să se bucure ca nu va mai fi terorizată, nu știe  ce viață o așteaptă cu noul soț, dar ascultă de părinți, se căsătorește și se mută în casa soțului.

Viața alături de soț pare să fie ideală, el o lasă să-și continue studiile, chiar o încurajează, dar în scurt timp va afla că soțul are cu totul și cu totul alte preocupări. Nu mai petrece timp cu ea, lipsește mult de acasă și ea are ca datorie, să-l acopere în fața familiei. Necazurile încep să apară, acțiunile soțului se răsfrâng tot mai des asupra familiei, dar până la urmă reușește să se descurce să crească 3 copii, să-și termine studiile și să-și găsească un job din care să poată întreține familia. O poveste de dragoste cutremurătoare, chiar dacă nu este o poveste cu happy end, dar este o poveste de viață despre dragoste interzisă, despre legi absurde, de câte sacrificii este capabilă o mamă pentru bunăstarea familiei ei până la capăt.

Ați citit cele două cărți, ce părere aveți despre cele două povești ? Ce alte cărți asemănătoare ați citit și care merită să fie recomandate?