Povestea unei vieți de Aharon Appelfeld
Povestea unei vieți, cartea care m-a atras prin titlu. Nu citisem niciun review. Nu fusese promovată. Era doar o carte care aștepta să fie descoperită. Răsfoiam virtual site-ul Libris.ro, iar în categoria Literatură contemporană am zărit acest titlu. Coperta m-a atras la prima vedere. Parcă îmi spunea că voi găsi o poveste pe placul meu. Nu am stat pe gânduri și am comandat-o. Bine am făcut.
Povestea unei vieți – despre amintirile unui copil
Mintea umană este extrem de interesantă. Ea are capacitatea de a-ți aduce aminte toată viața. Așa se face că un băiețel de doar 7 ani poate povesti viața din ghetou, din lagăr. Își amintește mirosul ierbii, numele oamenilor, reacțiile părinților. Fiecare miros îi aduce aminte de un eveniment mai mult sau mai puțin fericit.
Deși copilăria a fost fericită, cu miros de căpșuni, războiul a încercat să-i smulgă tot. Amintirile frumoase cu bunici, părinți alături sunt spulberate. Își fac loc amintirile triste, durerea, foamea, umilința. Îndurate într-un război care părea fără sfârșit.
Cu puțin noroc, reușește să evadeze din lagăr. Deși viața e grea, singur în pădure, pe frig și ploaie. Orice e mai bun, oriunde e mai bine decât în lagăr. Din păcate, Al Doilea Război Mondial a durat șase ani lungi. Uneori părea că a fost doar o noapte lungă, un coșmar. Părea că cineva a trecut prin astea și va povesti. Realitatea este însă tristă. Mii de copii și oameni au trecut prin chinuri groaznice fără nicio vină. Singura lor vină era ca sunt evrei sau că trăiau pe un teritoriu dorit de alții.
Povestea unei vieți – copil în lagăr, orfan toată viața
Spre norocul lui, el a prins eliberarea. Însă viața nu a fost ușoară nici după. Acomodarea cu o nouă viață, altă etichetă. Însă omul e dator să muncească pentru a merge mai departe. Cum va depăși criza războiului? Cum se descurca singur pe lume? Va face față unor noi provocări? Toate le veți descoperi citind cartea!
Și cărțile triste au farmecul lor. Știu că mulți preferă cărți care să le distragă atenția de la viața crudă. Însă e de datoria noastră să știm ce s-a întâmplat. Ei au povestit cu greu prin ce au trecut. Noi avem datoria morală de a citi și de a spune mai departe. Atunci când sunt implicați copii cu atât mai mult trebuie să apreciem. Cărțile cu povești din lagăr nu sunt ușor de citit. Dar putem afla ce au fost supuși oamenii și cum nimeni nu a făcut nimic.
Vouă vă plac cărțile cu povești adevărate de viață? Chiar dacă sunt mai triste, le citiți sau le ignorați?
Cred ca depinde si de povestea de viata care este povestita. Am citit cateva carti bazate pe povesti reale si mi-au placut.
Sunt cele care ne trezesc la realitate.
O poveste de viata impresionanta. Cred ca trezeste multe sentimente.
Milă și respect în același timp.
A doua carte scrisa din persectiva unui copil saptamana asta. Si a doua carte trista. E adevarat, cum zici si tu, ca e bine a citim carti cat mai diverse, dar parca dupa atatea probleme, as trage mai degraba tot catre ceva mai putin deprimant.
Mie îmi plac poveștile triste, cumva mă ajută să văd altfel realitatea.
Ce recenzie faina! Super faina carte.
Mulțumesc!
Îmi plac cărțile triste. Pe aceasta nu o abservasem, dar acum o trec pe lista de dorinte.
Chiar merită citită!
Diin pacate, atat de multi copii au parte in viata de adevarate drame si te miri ca mai raman intregi. Mi-ar placea sa citesc cartea, o sa o trec in wishlist pe site
Mie imi plac mult pentru ca le consider adevarate lectii de viata.
Pare pe gustul meu, imi plac mult cartile din acea perioada.
Trebuie sa recunosc ca ai dreptate…imi place sa citesc mai mult povestile cu sfarsit fericit, insa imi plac si aceste povesti de viata, povesti adevarate. Foarte multe chinuri au indurat bietii copii evrei, dar si femeile si barbatii…:(
Cred ca e destul de impresionanta cartea mai ales daca are un copil ca si povestitor. Cu siguranta e trista, e reala, dar clar merita citita.
Ma impresioneaza prea mult astfel de carti si in general aleg sa le ocolesc, dar din cand in cand optez pentru o astfel de poveste.
Mie îmi plac tare mult și le citesc cu drag.
Impresionant, dar este prea trista, nu mai vreau sa ma intristez, vreau ceva vesel! multumesc totusi!
Îți recomand Lumina iubirii, e mai veselă!
Imi plac cartile de acest gen, chiar daca sunt triste dar sunt curioasa sa aflu ce se intampla.
Povestea întreagă este minunată.
Sincera sa fiu, imi plac povestile adevarate, dar sa nu fie triste 🙁
Viața nu e doar lapte și miere.
Imi plac povestile despre viata. Imi place sa invat cate ceva din fiecare astfel de istorisire si chiar daca este un subiect mai tgrist, o citesc pana la final. Poate ca tocmai asta ma atrage …. o poveste in care este numai lapte si miere nu ma tine in tensiune
Ai mare dreptate.