Cu mulți ani în urmă, vizionam serialul ”Sex and the city” și admiram prietenia dintre cele patru prietene. Îmi spuneam atunci că îmi doresc să am niște prietene de încredere. Am conștientizat dintotdeauna rolul și valoarea prietenilor în viața mea.
O viață măruntă de Hanya Yanagihara este cartea cea mai potrivită pentru a învăța despre ce înseamnă prietenia adevărată. Recunosc, primele 100 de pagini au fost mai greu de parcurs. M-am ambiționat să o citesc simțind că va urma ceva valoros. Și exact așa a fost. Un subiect dureros, pe alocuri greu de citit și de parcurs cu mintea, dar astfel de lucruri se întâmplă. Cu cât le conștientizăm pe cele mai urâte, le putem aprecia mai bine pe cele bune.
O viață măruntă, o viață de om și o prietenie adevărată
Povestea aceasta ne deschide ochii, ne face inima și mintea să simtă lucrurile diferit. Luăm oamenii așa cum sunt, îi judecăm și îi analizăm după cum credem noi. Prea puțin ne gândim la ceea ce ei pot ascunde. Trecutul nostru nu ne reprezintă întotdeauna, nu suntem mândri de unele perioade sau acțiuni. Însă nu suntem responsabili pentru rănile pricinuite de alții și ar trebui să fim capabili să cerem ajutor profesionist.
Jude, Malcom, J.B. și Willem au legat o prietenie aparte în timpul colegiului. Se mută în New York cu dorința de a-și îndeplini fiecare visul în cariera dorită. Malcom e arhitect, Willem e actor, J.B. e pictor, iar Jude, o minte sclipitoare, care va ajunge ce visează, avocat.
Jude este singurul fără familie, fără un trecut cunoscut, nu împărtășește niciodată nimic din copilăria sa. Asta pentru că nu are cum să spună cum a fost acea perioadă din viața sa. Prietenii îi sunt alături, nu pun întrebări, s-au obișnuit ca el să nu le răspundă. Dar își dau seama că a avut o copilărie grea, dureroasă, când îi descoperă cicatricile.
Prietenie fără prea multe întrebări, dar cu multă susținere
Îi sunt prieteni, nu pun întrebări, doar încearcă pe cât posibil să-l ajute. Traumele din trecut și-au lăsat amprenta fizic pe corpul lui, sănătatea îi este șubredă. Dacă la început, Jude reușea să acundă tăieturile fine de pe piele, o dată a fost prea profundă și a trebuit să ajungă la medic.
I s-a recomandat terapie, însă a refuzat cu vehemență argumentând că nu e nimic. Andy, prietenul său și medicul care îl tratează, încearcă pe cât poate să-l țină sub observație. Le transmite și prietenilor săi.
Jude nu vrea să vadă în ochii prietenilor săi dragi, milă față de el. Cu greu, acceptă ajutor în momentele sale cele mai dificile. Are șansa de a fi extrem de isteț și reușește să aibă o carieră în avocatură. Și pentru bani, și pentru că îi place și i se potrivește. E conștient că boala se poate agrava și va avea nevoie de bani pentru a se putea îngriji. Nu vrea să fie o corvoadă pentru prieteni, chiar dacă știe că ei ar face orice pentru el. Așa cum au făcut de fiecare dată când el a avut nevoie de ei, chiar fără să spună un cuvânt.
Idei cu care am rămas din această poveste
”…N-am avut prieteni foarte mult timp. Și eu mi-i doream. Și întotdeauna mă întrebam dacă voi găsi vreodată un prieten, și cum, și unde. /…/ Pe urmă m-am dus la colegiu și am întâlnit acolo oameni care, dintr-un motiv sau altul, au hotărât să fie prieteni cu mine și ei m-au învățat…totul. Ei m-au transformat și mă transformă în continuare, într-un om mai bun decât sunt eu de fapt.
”Singurul secret al prieteniei este să găsești oameni mai buni decât tine – nu mai deștepți, nu mai interesanți, ci mai buni la suflet, mai generoși și mai iertători – și să-i apreciezi pentru ceea ce poți învăța de la ei, să încerci să-i asculți când îți spun ceva despre tine, oricât de bun – sau de rău – ar fi acel ceva, și să ai încredere în ei, iar ăsta e cel mai greu lucru. Dar și cel mai bun totodată.”
Jude îi spune lui Felix, un copil pe care îl meditează pentru niște bani în plus. ”O să-ți faci prieteni. /…/ Sigur. Nu va trebui să te străduiești atât de mult să-i găsești cât să-i păstrezi, dar, crede-mă, va fi un efort pe care va merita să-l faci.”
Pare o carte care iti da de gandit si iti arata ca prietenia e lucrul cel mai de pret.
Desi eu n-am trecut de primele 50 de pagini, fie-mea a citit-o toata si i-a placut. Poate n-am avut eu starea de spirit necesara, asa ca o sa-i mai dau o sansa in vara asta.
Superbe citatele din carte. Chiar m-ai făcut curioasă. Mulțumesc pentru recomandare!
Pare o carte interesanta. Nu e exact genul meu , totusi
O carte muninata careia ar trebui sa-i dau si eu o sansa
Imi plac povestile despre prietenie si mereu urmaresc sa vad cum reactioneaza si alte persoane.