Gemenele de la Auschwitz –
lectura mea de vacanță
Vacanțele mele sunt pentru relaxare, explorare și lectură. Îmi iau mai multe cărți cu mine și citesc pe plajă. Dacă înainte citeam și câte 4 cărți în vacanță, acum citesc doar una. Timpul de pe plajă îl aloc pentru liniștire.
Privesc marea minute în șir. Mă deconectez. Fac planuri și strategii. Adun idei. Reiau lectura cu drag și ochi odihniți. E o bucurie pentru mine să privesc valurile mării. Întinderea nesfârșită de apă îmi dă o stare de liniște, aparte.
Din nou, despre Auschwitz
Rămâne subiectul meu preferat și citesc tot ce găsesc despre Auschwitz. Deși poveștile sunt triste, nu sunt o presiune pentru mine. Îmi doresc să aflu povești ale oamenilor care au trecut prin cea mai cruntă experiență. Acea perioadă încă este o enigmă pentru noi. Fiecare carte aduce câte o mică piesă care completează puzzle-ul.
Cartea, Gemenele de la Auschwitz, spune povestea a două surori, gemene, evreice. Gemenii au fost preferații medicului Mengele. Și după gemeni, orice copil sau persoană atipică, cum ar fi, albinoșii sau copii cu diferite malformații.
Perla și Stașa au o legătură specială fiind surori gemene. Este ceva minunat pentru ele. O conexiune unică, care le face speciale. Resimt asta, zi de zi, în fiecare activitate pe care o desfășoară. Însă cine ar fi crezut că poate fi și un lucru rău?
Experiența gemenelor în lagăr
Ghinionul lor a făcut să se nască într-o perioadă în care un medic era obsedat de gemeni. Pasiunea sa era atât de intensă. Cauza doar durere și suferință în jurul lui. Totuși, el considera că face un bine umanității pe viitor.
Perla și Stașa sunt crescute de mama și bunicul lor. Tatăl a plecat să ajute un copil bolnav și nu s-a mai întors. Mama a suferit o depresie cruntă, e de neînțeles. Când sunt urcați în tren, pentru a fi duși în lagăr, mama pictează maci roși. O imagine care le va obseda pe fete mult timp.
Gemeni – noroc sau ghinion?
Partea bună e că puteai să fii alături de sora ta. Fiind gemene, aveau alte privilegii. Medicul avea nevoie de ele într-o stare cât mai bună. Ghinionul era că se aflau sub supraveghere continuă. Și durerea uneia era și durerea celeilalte.
Războiul și durerea prin ochi de copil, cât de trist. De la jocurile copilăriei până la ura față de un om care chinuie alți copii, e cale scurtă. Și nu e vorba de durerea pe care ți-o provoacă. Ai putea să duci asta. E mai trist când geamănul tău suferă, iar tu simți, fără să-ți spună.
Maleficul medic Mengele
Pare bun la prima vedere. Copiii îi spun Unchiul. Primesc o porție mai consistentă de mâncare. Gardienii nu voie să se atingă de ei și să-i bată. Medicul are nevoie de ei în stare bună.
De ”bun” ce e, medicul organizează un concert pentru pacienții săi speciali. Momentul ideal să o facă dispărută pe Perla. Stașa realizează când e prea târziu și o caută disperată. Zi de zi, noapte de noapte, îi simte durerea. Nu poate face nimic. Speră că totuși e bine, că măcar trăiește. Și ea, sora geamănă, o va găsi.
Când eliberarea vine prea târziu și degeaba…
Perla e de negăsit. Stașa își dorește să-l omoare pe medic. Nenumărate planuri, idei, măcar de ar avea puterea, ocazia.
Evreii sunt eliberați din lagăr de armata rusă. Dar chinul e departe de a se sfârși. Stașa pleacă cu Feliks în căutarea medicului pentru a face dreptate. Feliks a pierdut un frate geamăn. Așa că ei au ura în comun. Înfruntă frig, foame, sunt aproape de moarte. Nu se lasă. Trebuie să-l găsească pe Mengele și să-l omoare.
Am vazut ca sunt multe astfel de povesti de la Aischwitz si as vrea sa le citesc si eu.
Se scriu tot mai multe cărți despre acea perioada și parca vreau sa le citesc pe toate.
O sa mi cumpar si eu aceasta carte, pare foarte interesanta! Mersi de info!
cartile astea iti rup sufletul in doua! e inimaginabil ce s-a putut intampla atunci
Si eu citesc momentan o carte tot despre lagare, se numeste “Omul in cautarea sensului vietii”.
Intr-adevar sunt triste povestirile acestea, dar te țin în suspans,,și parca ai tot citi…
Ma tenteaza de ceva vreme acest titlu fiind destul de evocator pentru intiga cuprinsa in carte.
Cartile de acest fel sunt pentru mine o atractie ca un magnet. Am citit o multime legate de experimentele care se faceau in acele lagare. Si cine mai stie cate s-au facut fara a fi povestite…
Uff sunt asa de triste povestile astea, ma bucur ca am gasit-o la tine cartea!
Am tot auzit de aceasta carte si sunt tare incantata de ea. Am apucat sa citesc doar cateva pagini