Gândește înainte de a spune ceva ce ai putea să regreți. Gândește înainte de a face ceva ce mai târziu nu poți corecta. Suntem impulsivi și uneori ne facem singuri rău. Spunem multe, aruncăm cuvinte grele la nervi, facem acțiuni împotriva cuiva, fără să gândim prea mult. Apoi regretăm, dar nu mai putem schimba nimic. Cuvintele aruncate nu le mai putem retrage, timpul înapoi nu îl putem da, așa că e bine să învățăm să gândim înainte. Chiar dacă în acel moment suntem supărați, ni se pare că suntem jigniți, desconsiderați, e mai bine să tăcem. Vom acționa din impuls, vom spune lucruri pe care altfel nu le-am spune, cuvinte care nu ne fac cinste.
E foarte greu să te controlezi și în momentul în care crezi că vei spune ceva greșit, să te oprești. Să tragi aer în piept, să zâmbești și să încerci să te gândești la ceva frumos. E greu, dar nu imposibil, și extrem de util.
În timp, acest exercițiu va da roade și lucrurile vor veni de la sine. Tot mai greu te vei lăsa afectat de astfel de situații, te vei simți mai bine și vei fi mai relaxat. E important să nu lăsăm lucrurile negative să ne influețeze și să ne încarce cu energie negativă.
Oamenii trebuie să se respecte, chiar dacă ți se pare că nu ești respectat, tratează-i pe cei din jur cu respect și cu un zâmbet. Le vei dovedi că nu ești ca ei, și poate vor învăța ceva de la tine. Să fie mai buni, mai optimiști!
Gândește de două ori înainte de a spune sau de a face ceva pentru că se poate să fi înțeles greșit, se poate să fi luat prea în serios lucrurile, din cauza oboselii poate interpretăm greșit ce ni s-a spus.
Tăcerea e cel mai bun răspuns atunci când suntem furioși, supărați, triști. Cuvintele pot face cel mai mare rău, așa că înainte de a spune ceva, gândiți, gândiți o dată, de două ori și abia apoi spuneți ceva.
Darul vorbirii este nimic, în comparaţie cu arta tăcerii. Valeriu Butulescu
De multe ori gândim cu voce tare. Anumite lucruri ar trebui să le păstrăm pentru noi pentru a nu-i răni/jigni pe ceilalți, chiar dacă unii ar merita cu vârf și îndesat. Și eu mai am uneori anumite scăpări, evident, neintenționate. Ideea este, cum bine spuneai și tu, cuvintele nu le putem retrage. Le spunem și aia e; apoi, chiar dacă ne cerem scuze în fel și chip, acestea tot rămân.
Mai avem de lucrat mult la acest aspect dar, vreau eu să cred, că suntem pe drumul cel bun.
Roxana – nu poți schimba lumea, dar poți încet să te schimbi și să faci bine, și sperăm că ceilalți vor copia de la noi și ce e bun, nu doar ce e rău.
Well, we are human. Pentru colerici e cel mai greu sa-si instituie un autocontrol de felul asta,a dar…..nu imposibil 🙂
Ioana – dacă eu reuşesc, atunci pentru ceilalţi e floare la ureche. Recunosc că e greu, dar mi-am dat seama cât de mult bine îmi fac nepunând la suflet toate nimicurile.