Întunericul lunii de Fiona Valpy este cartea cu numărul 3 din anul 2026 și suntem doar în 14 ianuarie. Am citit cu mare drag, dar și cu sufletul la gură, aceste două cărți ale autoarei, Fiona Valpy. Deși diferite ca și teme și subiect, ambele le-am citit în doar câteva zile. Citeam cu drag și interes și finalul m-a surprins în mod plăcut. Mi-ar plăcea ca și în viața de zi cu zi, să avem parte de mai multe finaluri fericite.
Cu astfel de cărți, nu este greu să citești 50 de pagini pe zi. Pentru mine, a citi e o bucurie, iar 50-100, uneori chiar 150 de pagini înseamnă bucurie, relaxare, timp pentru mine.
Întunericul lunii – O poveste despre pierdere, curaj și puterea de a o lua de la capăt
Din această carte, am aflat informații aparte despre copiii cu autism și despre metodele de codare a mesajelor în timpul Celui De Al Doilea Război Mondial.
Philly Delaney – 1943 – o femeie care a înfruntat cu mult curaj provocările războiului. A pilotat avioane militare, ca mai apoi, câștigând un concurs de rebus, să ajungă să descifreze mesaje codate. Fiecare zi era o provocare, se lucra mult, iar informațiile pe care le identificau erau extrem de valoroasea. Philly și-a asumat misiuni periculoase în timpul războiului conștientă fiind că e nevoie de tot sacrificiul pentru a ține naziștii la distanță.
În urma unei misiuni periculoase, este rănită grav. Însă devotamenul medicilor și iubirea oferită de Ben, o ajută să se refacă. În acele momente când moartea se joacă cu tine, îți dai seama cât de mult trebuie să prețuiești fiecare moment petrecut cu cel drag. Își întemeiază o familie cu Ben, însă războiul îi aduce și bune, și rele. Sarcina cu gemeni e cea mai mare bucurie, dispariția lui Ben e rana cea mai adâncă, de nevindecat.
Philly are 90 de ani și o poveste de spus – Întunericul lunii
Iată, ani mai târziu, Philly nu are răspuns la întrebarea ce s-a întâmplat cu Ben, iubirea vieții ei. Pare să se fi împăcat cu această idee, dar în adâncul sufletului speră, cât de târziu, să afle ceva despre el. Are ocazia să ajungă în casa părinților lui Finn, pe minunata insulă Ile de Re. Finn e un copil special, cu autism, iar părinții încearcă tot posibilul pentru ca el să fie bine. Au renunțat la job, stau mai mult timp în casa de pe insulă, caută programe pentru dezvoltarea lui. Nu e ușor deloc, dar e un sacrificiu pe care doar un părinte îl poate face și îl poate înțelege.
Mama lui Finn își dorește să ajungă scriitoare și vrea să scrie povestea de viață a lui Philly. Ea deapănă cu ușurință povestea ei, cu bune, cu rele, însă amintirile o copleșesc la un moment dat. Finn se dovedește a fi mai isteț și mai atent la detalii decât ar fi crezut Philly. Cu răbdare și pasiunea pentru secrete, cei doi vor lega o prietenie mai specială.
Finn va fi cel care va aduce alinare lui Philly.
Philly este cea care îl va înțelege cel mai bine pe Finn.
Î
Întunericul lunii este un roman deosebit, emoționant. Sune o poveste de curaj, reziliență și iubire în vremuri răvășite de război, dar și o reflectare asupra modului în care trecutul poate modela prezentul și viitorul nostru.
Vei simți această poveste emoționantă cu adevărat. Durerea lui Philly te va copleși pe alocuri. Povestea lui Finn, ca și copil cu nevoi speciale, te va pune pe gânduri. Poate avem nevoie să fim mai empatici și mai înțelegători, atât față de copiii cu nevoi speciale, cât și față de părinții lor.
Citește, Întunericul lunii de Fiona Valpy, râzi când trebuie, lasă lacrima să curgă când simți. Iubește, trăiește, crede! E o carte cu o poveste deosebită, te asigur că te va captiva de la primele pagini până la ultimul rând.
Îți recomand să citești zi de zi, să descoperi povești de viață, părți de istorie. Vei afla detalii despre război, despre oameni curajoși.
