Am locuit cândva aici de Marcus Kliewer este cartea care mi-a depășit așteptările. Recunosc m-a ținut în tensiune de la o pagină la alta. Nu am putut să o las din mână. Era să întârziu la câteva întâlniri pentru că nu mă puteam opri din citit. Așa a fost și cu cărțile autoarei, Freida McFadden. Dacă sunteți în căutare de cărți pe care să nu le puteți lăsa din mână, acestea sunt.
Vă recomand această carte, Am locuit cândva aici, dacă doriți să citiți minim 50 de pagini pe zi. Eu am citit și câte 150-200 de pagini pe zi pentru că îmi doream să văd dacă e ceea ce cred eu. Îmi doream mult să ajung la final încât uitam cum trece timpul. Dar a meritat pe deplin cartea, fiecare pagină reușea să mă intrige și mai mult. Recomand această carte, o puteți face cadou celor dragi, iubitori de lectură, pasionați de subiecte captivante.
Un thriller horror intens
Am locuit cândva aici, vorbim de o casă care nu poate avea liniște din cauza trecutului. Este genul de carte care nu sperie prin șoc, ci prin atmosfera pe care o crează, neliniștea subtilă și sentimentul constant că ceva nu este în regulă. Sunt încântată de cum a reușit autorul, Marcus Kliewer, să construiască un thriller horror psihologic în care trecutul refuză să rămână îngropat, iar o casă devine martor, complice și amenințare.
Cartea, Am locuit cândva aici, nu mizează pe violență explicită, scene grafice, ci pe o tensiune care crește lent și constant. Te face să întorci pagină după pagină pentru a afla mai mult. Fiecare capitol mai dezvăluie ceva din realitatea personajelor. Suspansul este întreținut de lucruri care nu se potrivesc, replici aparent banale, dar neliniștitoare, detalii pe care mintea nu reușește să le explice. Genul de carte horror care te face să te îndoiești și să te și temi.
Casa este personajul principal al cărții, Am locuit cândva aici
Eve și Charlie cumpără o casă veche, dar cu mult potențial. Are nevoie de reparații capitale, dar este minunată, iar priveliștea e de poveste. Mai mult de atât, e departe de oraș, chiar și vecinii sunt la distanță mare. Această casă funcționează ca un personaj unic. Zidurile, camerele, obiectele păstrează amintiri. Casa devine un spațiu al memoriei, un loc unde trecutul și prezentul se suprapun și crează confuzii locatarilor. Din căminul mult visat, casa devine o sursă de disconfort constant. Casa nu dorește să fie uitată sau părăsită.
Invitați neașteptați schimbă cursul poveștii
Viața lui Eve se schimbă radical când invitați neașteptați bat la ușă. O familie simpatică, părinții și trei copii, pretind că au locuit cândva aici. Doresc doar să arunce o privire, să-și reamintească frânturi din copilărie. Tatăl cunoaște foarte multe detalii despre locuință, lucruri pe care nu ar avea cum să le știe. Deși instinctul îi spune lui Eve să refuze, ea acceptă. Probabil cea mai mare greșeală și pe care o va regreta pe veci.
În timp ce musafirii nepoftiți se plimbă prin casă, pe Eve o încearcă un sentiment de invadare a intimității, pierderea siguranței în propria casă. O încearcă frica de a nu mai aparține locului în care trăiește. Se întreabă de nenumărate ori, dacă își cunoaște bine casa pe care și-o dorește să o numească ”acasă”?
Zăpada și viscolul împiedică familia să plece în 15 minute așa cum a promis. Spre binele tuturor, decid să rămână peste noapte în casă. Eve simte că nu e cea mai bună decizie. Dimineață când se trezește, Charlie nu mai e lângă ea, iar Thomas pregătește micul dejun pentru familie ca și cum ar fi casa lui. Eve este cuprinsă de frică și frustrare, neputință, simte că pierde controlul în propria casă. Apoi granița dintre real și imaginar începe să se dizolve. Ca cititor, nu mai poți înțelege ce e sigur.
Am locuit cândva aici – o poveste despre:
Cine suntem atunci când ni se contestă realitate. Cât din identitatea noastră este legată de locuri, casă. Cum trecutul poate modela prezentul.
La final de poveste, te întrebi dacă un loc păstrează amintiri, cine are dreptul asupra lor sau în ce fel te pot influența?
Vă las câteva citate memorabile din ”Am locuit cândva aici”. O să vă motiveze să citiți cartea
„Unele case nu sunt niciodată goale. Doar așteaptă.”
„Când trecutul bate la ușă, nu o face ca să fie invitat.”
„Nu tot ce pare amintire îți aparține.”
„Cel mai înfricoșător lucru nu este ce vezi, ci ce începi să pui la îndoială.”
„Există locuri care nu te lasă să pleci, chiar și atunci când ești încă acolo.”
