Fata cu glas de leoaică de Abi Daré este continuarea cărții, Fata care și-a găsit vocea. O carte mult așteptată și citită cu lacrimi în ochi. Trebuie să citiți ambele cărți, pot fi comandate de pe Bookzone.
Este uimitor cum unii copii își doresc să meargă la școală pentru că înțeleg cât e de important. Mai fascinant e cum știu asta fără ca părinții să le spună. Singuri înțeleg că mediul în care trăiesc, regulile după care funcționează comunitatea, nu sunt bune.
Adunni și iubirea pentru educație și învățătură
Fata cu glas de leoaică continuă povestea din cartea, Fata care și-a găsit vocea. Adunni este o fată de 14 ani, care locuiește în Nigeria. Condițiile sunt grele, familia modestă, comunitatea cu orizonturi restrânse. Fetele nu sunt valoroase, nu sunt importante. Ele sunt bune doar pentru a fi soții, mame, gospodine. După ce moare mama lui Adunni, tatăl ei o vinde viitorului soț. Un bărbat mult mai bătrân, ce are deja două neveste.
Adunni știe că poate fi mai mult decât o nevastă. Ea vrea să învețe, așa că fuge din acea căsnicie. Ajunge la oraș, fată în casă, la o familie bogată, unde are o viață grea. E mereu bătută și înfometată. În ciuda vieții grele, ea nu renunță la visul de a merge la școală, de a învăța.
Atunci când îți dorești foarte mult ceva bun, poate deveni realitate
Îngerul păzitor al lui Adunni, personajul principal din cartea, Fata cu glas de leoaică, este Tia, tânara femeie care se luptă să o ia din casa unde e matratată. Face tot posibilul ca ea să obțină o bursă și să meargă la școală. Cu o seară înainte de a începe studiile, căpteniile din sat vin după ea ca să îndeplinească un ritual. O consideră vinovată de o crimă și spun că din cauza ei, nu plouă. Nu aveau ei de unde să știe despre încălzirea globală datorită defrișărilor din zona satului lor.
Adunni este luată cu forța, urcată în mașină pentru a fi dusă la ritual de sacrificare. Tia nu o poate lăsa singură și sare în mașină alături de ea. Va găsi o soluție să o salveze, dar trebuie să fie împreună ca să o poată proteja.
Însă și Tia are propria ei dramă din trecut. Mama ei nu a știut să îi arate afecțiune. În plus, acum pe patul de spital, încă ține să o dojenească pe Tia. Mama ei îi ascunde un secret, unul foarte important, însă ea consideră că secretul trebuie dus în mormânt. Acest lucru o afectează și mai mult pe Tia, ducându-se din nou în trecut. Cu mulți, mulți ani în urmă, a pierdut iubirea vieții ei și încă ceva, sufletul ei încă tânjește după el.
Secretele ies la iveală, nu întotdeauna la momentul potrivit
Cât timp ea este în mașină cu Adunni căutând soluții pentru a o salva, soțul ei găsește detalii ale secretului ei. Tia îl sună să-l întrebe despre situația lui Adunni, dacă o poate ajuta, iar el îi spune sec…că a găsit și citit scrisorile ascunse de ea. Se simte trădat, nedreptățit.
Cu lacrimi în ochi și multă durere adunată în tot acest timp, Tia îl roagă pe soțul ei, Ken, să aibă răbdare. Să nu tragă concluzii pripite, să nu ia decizii. Prima dată, trebuie salvată Adunni de la sacrificiu, și apoi îi promite că îi va explica tot.
Ritualul din sat spune multe despre lipsa de educație a oamenilor
Ați putea crede că povestea e din anii 80, poate 90, dintr-o Nigerie înapoiată. Ce e mai trist, e că aceste povești sunt de după anii 2000.
În acele comunități îndepărtate de civizilație, oamenii încă cred în ritualuri, puterea sacrificiului unor fete pentru a aduce ploaia. Într-o lume în care fetele se căsătoresc la 12, 14 ani, unde un bărbat poate avea câte neveste vrea dacă își permite să le întrețină. O lume în care încă mamele consideră bună…circumcizia organelor sexuale ale propriilor fiice, pe viu, fără pic de anestezie sau igienă.
La ritual, participă mai multe fete, considerate vinovate de diverse „crime” sau „lucruri odioase”. Acolo, Adunni înțelege și mai mult cât de importantă este educația. Faptul că ea a vrut să-și dovedească nevinovăția a fost o greșeală. În fața acestor oameni, lipsiți de educație și logică, este imposibil.
Educația înseamnă libertate
Aceasta ar fi ideea cu care mi-ar plăcea să rămână cât mai multă lume după ce citește cartea, Fata cu glas de leoaică. Educația este extrem de importantă. Astfel poși avea o voce, poți fi liber.
Iată cu ce gânduri închei această recenzie de carte minunată.
În unele țări, chiar și în zilele noastre, mai sunt căsătorii aranjate, între parteneri fiind o mare diferență de vârstă. Fetele, femeile, sunt maltratate, bătute și înfometate, supuse la ritualuri groaznice. Nici 5% nu au acces la educație, apă, nu au norme de igienă minimă.
Adunni are o mare calitate, ar putea fi considerată de unii, un defect. În situația ei, este un mare beneficiu pentru ea, vorbește mult, nu acceptă să fie redusă la tăcere. Chiar dacă uneori, oamenii nu vor să o asculte, ea continuă să vorbească, să caute un sens. „Vocea” este simbolul identității și al rezistenței.
Fata cu glas de leoaică este o lecție de feminism în cele mai simple cuvinte. Vorbim de o copilă care nu vrea să-și accepte statutul. Și e o poveste dureroasă despre diferența dintre clasele sociale, unde bogații au drepturi, iar săracii nu au niciodată un cuvânt de spus, nu mai vorbim de drepturi.
Citate și pasaje din cartea, Fata cu glas de leoaică, care m-au impresionat și aș dori să vă rămână în minte
- „O fată are dreptul să vorbească. Chiar dacă e săracă. Chiar dacă nimeni n-o ascultă.”
- „Educația este lumina care poate alunga întunericul din viața mea.”
- „Eu nu sunt ce îmi spun ei că sunt. Sunt ceea ce decid eu să fiu.”
- „O leoaică nu are nevoie de permisiune ca să urle. Nici eu.”
- „Niciun vis nu e prea mare ca să poată fi împlinit!”
Iar pasajul din cartea, Fata cu glas de leoaică, care mi-a mers la suflet este despre iertare. ”Iertarea nu e pentru cine ți-a făcut rău. E bună pentru tine. Furia și durerea din sufletul tău sunt un întuneric care nu lasă lumina ta să strălucească. Dă la o parte întunericul și lumina o să se vadă. Nu poți să schimbi ce s-a întâmplat. Dar poți să aduni curaj și să spui: “Ajunge! Nu vreau să mai merg înapoi și să mă umplu cu durere.”
