Proverbe turceşti – Cinstea se duce, nu mai vine şi n-are loc pentru sine

lady-wisdom-proverbs-8-565x565Caracterul metaforic al proverbelor este generat de însăşi funcţia lor de a exprima lapidar o atitudine, un punct de vedere, un concept filozofic prin subsituirea termenilor proprii ai realităţii concrete cu termenii abstracţi, generalizanţi ai paremiei. Spunând „Coada fiecărei păsări este după aripi” nu întrevedem metafora dacă ne raportăm concret la poziţia cozii faţă de aripile păsării; dar dacă rostim aceeaşi propoziţie în situaţia când cineva contravine bunului simţ, face un gest, un act impropriu poziţiei sale, împrejurării date, normelor de convieţuire, ea capătă valoare metaforică şi investitura de proverb.

Uneori proverbele presupun un proces de dublă metaforizare, dat fiind că se întâmplă ca însăşi expresia paremiologică să fie o metaforă şi, la rândul ei, operând substituirea de care vorbeam, să metaforizeze contextul care ar presupune-o. Ne gândim la proverbe ca ”Cine seamănă vânt culege furtună” sau „Răbdarea-i amară însă fructu-i dulce”, care sunt ele însele nişte metafore, sublimând poetic o atitudine, o filozofie.

Ceea ce deosebeşte, de asemenea, proverbele de comunicarea obişnuită, de constatările şi aprecierile curente, în afara aspectului metaforic evidenţiat, este caracterul lor stabil, posibilitatea repetăriii lor în forme neschimbate în contexte practic nelimitate.

Sursele proverbelor sunt extrem de diverse: ele pot lua naştere din observarea realităţilor zilnice („Calul nu vine la traista goală”), a fenomenelor naturale („Oricât de mult ar ninge tot nu rămâne până la vară”), a relaţiilor dintre oameni în general („Să nu fii vecin rău”) sau din membrii familiei („Nora e ca o floare de măr, ce spune ea e adevăr; soacra-i şarpe cu venin în dinte, când scoate o vorbă, minte”).

Ele pot proveni din alte specii folclorice, din povestiri şi din snoave în care funcţionează ca formule finale, ca sinteze generalizatoare. Multe dintre proverbele turceşti îşi au originea în istorioarele al căror erou este Nastratin Hogea. „Cine dă bani cântă şi din fluier” provine dintr-o astfel de povestire. Nastratin pleacă într-o zi la oraş şi toţi copiii satului îl roagă să le aducă câte un fluier. Unul singur îi înmânează o sumă de bani şi doar acestuia popularul personaj îi aduce fluierul, însoţindu-i gestul cu formula care s-a transmis şi circulă ca proverb. La fel s-a întâmplat şi cu „S-a dus plapuma s-a terminat cearta”. Deranjat din somn de câţiva glumeţi care se sfădeau sub fereastra lui, Nastratin Hogea iese, învelit în plapumă, să-i alunge. Certăreţii îi smulg plapuma şi fug. Proverbul strânge într-o formulă esenţializată, toată istorioara şi se aplică nu numai cazului particular, care se presupune a-l fi genberat, ci unei multitudini de situaţiicând pentru a-ţi dobândi linişte îţi sacrifici propriile bunuri.

Cărţile populare şi textele religioase sunt înţesate cu expresiiparemiologice, dar e greu de spus cu exactitate dacă unele proverbe prezente acolo au fost puse în circulaţie de ele, pătrunzând ulterior în aria folclorului sau, dimpotrivă, acestea au conservat paremii de factură populară în ţesătura lor.

Bătrâneţe

  • A rămas de pe vremea lui Noe.
  • Copacul bătrân se îndoaie greu.
  • Din ţigan bătrân, nu se face fierar.
  • Doar n-am barbă ca să fiu ascultat.
  • În tinereţe câştigă şi la bătrâneţe pune-ti cazanul pe foc.
  • Lupul după ce îmbătrăneşte ajunge de râsul câinilor.
  • Măgarul îmbătrânind nu ajunge mai marele grajdului.
  • Omul îmbătrâneşte, inima ba.
  • Părul cărunt şi ochii plânşi nu se pot ascunde.
  • Pentru calul bătrân şi coada-i o corvoadă.
  • Preţul tinereţii la bătrâneţe se apreciază.
  • Trupul îmbătrâneşte, sufletul – ba.

Bunătate

  • Acolo unde încape inima, încape orice.
  • Bine cu sila nu se face.
  • Cine discută cu un om bun devine şi el bun.
  • Dacă ai făcut bine cuiva, fereşte-te de el.
  • Dacă n-ai pâine de grâu, n-ai nici limbă?
  • El să dea în mine şi eu să culeg pere.
  • Inima ca un copil este: tot ce vede şi doreşte.
  • Nici munţii nu rezită la bunăvoinţă.
  • Nici rău să fii spânzurat, dar nici blând să fii călcat.

Bun-simţ

  • Bate câinele, dar ruşinează-te de stăpânul lui.
  • Bine-i să ştii să vorbeşti şi când trebuie să taci.
  • Ce poate să ia musca de la fier?
  • Dacă, doar privind ajungi meşter, câinii de mult ajungeau măcelari.
  • Dacă nu poţi să-l ajuţi, măcar nu-l încurca.
  • Dacă ţi-au spus să bei, nu ţi-au spus să şi usuci cişmeaua.
  • L-au scuipat în faţă pe nesimţit şi el a zis că plouă.
  • Mănâncă strugurii şi nu intreba de vie.
  • Ultimul regret nu foloseşte la nimic.
  • Un salut face plăcere nemăsurată.

Calităţi

  • Calul bun se cunoaşte şi sub ţol vechi.
  • Dacă se urcă în copac, papucii nu-i rămân jos.
  • E ca apa de mare: nici n-o bei, nici n-o treci.
  • Urâtul se acoperă, frumosul se arată.

Căsătorie

  • Casă fără ceartă şi nuntă fără muzică nu există.
  • Fata grăbită cu greu se mărită şi în căsnicie nu e fericită.
  • Ochi de burlac, ochi de orb.
  • Via pe pământ pietros, iar femeia cu părul lung să fie.

Cinste

  • Cine face socoteala curată are faţa albă.
  • Cinstea se duce, nu mai vine şi n-are loc pentru sine.
  • Doar am cerut, n-am luat.
  • La prima înşelăciune vinovat este cel care înşeală; la a doua, vinovat este cel înşelat.
  • Negreala cazanului se duce; negreala onoarei – nu.
  • Vorba să se potrivească cu fapta.

Cumpătare

  • Ai o limbă şi două urechi: vorbeşte o dată şi ascultă de două ori.
  • Ajunge o pitră la 40 de ciori.
  • Cocoşului care cântă înainte de vreme i se taie capul.
  • Dacă ziua e scurtă, anul e lung.
  • Pentru un purice nu-ţi arzi plapuma.
  • Sângele nu se spală cu sânge, ci cu apă.

Curaj

  • Erou fără răni nu există.
  • Învinsul nu se împacă cu gândul.
  • Ori fericire pe cap, ori coţofana pe hoit.
  • Rana eroului el o suportă.
  • Şi actul de eroism la momentul potrivit.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.