Nu înțeleg de ce nu ni se pot respecta deciziile și de ce trebuie să dăm explicații? De ce trebuie să facă toată lumea la fel? Unde scrie că trebuie să ne căsătorim la 25 de ani, la 27 de ani să avem primul copil, la 29 de ani al doilea copil? De unde această regulă că toți trebuie să ne întemeiem o familie la aceeași vârstă și în aceleași condiții ca și cu alții?
Înainte să mă căsătoresc, toată lumea mă întreba ”Dar nu te măriți, că îți trece vremea?” și această întrebare m-a tot bântuit, ce înseamnă că îți trece vremea? Cine decide că ți-a trecut vremea? Nu mai ești bună de măritat… Indiferent de vârsta la care iei această decizie, indiferent în ce condiții, doar voi doi trebuie să contați, doar părerea voastră e importantă și doar ea contează pentru că în căsnicie sunteți voi doi, nu vecinii, nu prietenii, nu rudele.
Există fete care se visează mirese si care NU se visează mirese, care vor o nuntă mare sau care vor doar o petrecere cu prietenii, sau doar o cină cu soțul. Fiecare știe ce își dorește, fiecare visează la altceva, doar suntem unici, nu? Eu am respectat mereu părerea celorlalți, am acceptat cu drag și onorez de fiecare dată invitațiile la nuntă, dar nu îmi permit să îi întreb, de ce acum, de ce nu ați făcut până acum? Acest pas îl facem în momentul în care simțim că ACUM trebuie. Respect și decizia celor care vor doar să stea împreună, chiar dacă apoi decid sau nu să se căsătorească. Am învățat că e foarte important să respecți decizia prietenilor, să fii alături de ei, nu să încerci să îi convingi să facă ca și tine.
Nu zic că e rău să fii căsătorit, dar părerea mea nu trebuie să fie și părerea ta, și nu trebuie să îmi impun punctul de vedere, să insist să faci ca și mine. Fiecare ne cunoaștem pe noi înșine, ne cunoaștem relația și partenerul, știm ce avem de făcut fără să ne spună alții, fără să ne supunem unor reguli fictive. Până la urmă, relația de cuplu funcționează după regulile partenerilor, ale lor și doar ale lor.
Așa că, dragilor și dragelor, faceți pasul cel mare doar atunci când simțiți acest lucru și când vă doriți cu adevărat să deveniți o familie cu acte în regulă!
Se merge încă pe ideea “să intrăm în rândul lumii” , de parca să fim exact ca toti ceilalti din jurul nostru e tot ce ne putem dori. Intoleranta este încă foarte mare, din acest motiv auzim formulări de genul “iti trece vremea” sau “ai si tu o vârstă” etc. Poate și cu gradul de cultură și civilizație mai avem de lucrat…
Bia – uneori acest intrat in randul lumii, nu se termina cu bine pentru toata lumea, unii sunt grabiti sa faca acest pas si atunci aleg gresit, si fie ii asteapta o viata trista alaturi de partenerul nepotrivit, ori relatie se incheie dupa putin timp. Si atunci la ce te mai ajuta ca ai intrat in randul lumii? Prejudecati invechite.
Cred ca din prea mult timp liber si din prea mult interes pentru capra vecinului este preocuparea asta pentru cand te mariti cand faci copii sau alte lucururi. Oricum un sot sau un copil nu iti garanteaza fericirea, asa ca poate daca o sa avem o viata ocupata cu propiile nevoi, nu vom mai avea timp sa ne gandim de ce nu se marita X, Y, Z si de ce n-au copii, fiecare cu prioritatile lui.
Soţul tău ştie ce scrii tu pe bloguri? 😉
Juliet – ai dreptate, avem prea mult timp liber sa ne preocupam de viata altora, dar nu vedem lipsurile din viata noastra.
Copila blonda – da, sotul meu stie ce scriu, ma citeste cu atentie 😉