Infidelitatea la feminin, altfel decât la masculin? I

Infidelitatea la feminin, altfel decât la masculin? I Detectivi particulari şi oameni de ştiinţă sunt, de ani de zile, pe urmele lor, într-o misiune comună: să afle DE CE şi CUM îşi înşeală femeile soţii. Şi chiar o fac sau numai gura e de ele? …

Ele fac dragoste, ei fac sex

Se cam ştie: bărbaţii se lasă mai uşor atraşi într-o relaţie sexuală „pură” – fără sentiment, fără urmări. Ţi-a luat numărul de telefon, ţi l-a lăsat pe al lui? Fii liniştită! Atât cât depinde de el, n-ai să-l mai vezi! Pentru că trebuie să existe un echilibru în toate, femeile reacţionează invers: sunt mult mai active sufleteşte decât sexual. Dragostea platonică rămâne teritoriul lor cvasiprivat. Intrigaţi, cercetătorii (în marea lor majoritate, probabil, bărbaţi) despică firul în patru: de unde vine preferinţa aceasta? Şi, când ele trec totuşi la fapte, de ce o fac? Şi care este genul de aventură în care se implică cel mai frecvent?

După cum se vede, un program de studiu vast, ambiţios.

  • Ele au mustrări de conştiinţă, ei au palmares

Iată şi un prim bilanţ al studiilor amintite: femeile măritate au în mod frecvent relaţii extraconjugale. Cu un amendament parţial consolator pentru consort: în general, infidelităţile doamnelor sunt comise din tot sufletul, doar în gând. Sex? Şi sex, dar într-un procent mult mai redus şi cu un „preludiu” sentimental obligatoriu. Pentru că – spun aceiaşi observatori atenţi ai eternului feminin – a avea raporturi sexuale presupune, pentru ele, un efort organizatoric de care nu sunt întotdeauna capabile. Sau pentru care nu sunt dispuse să se mobilezeze, dintr-un motiv sau altul. Pe când bărbaţii funcţionează exact pe dos: relaţiile lor extraconjugale sunt, de cele mai multe ori, strict sexuale şi în mod frecvent întâmplătoare. Ei nu prea aleargă după o femeie anume; valorifică şansa, când ea se iveşte. Fără bătaie de cap: atâta vreme cât nu există premeditare, nu se pune nici problema unui efort organizatoric.

Ce îi desparte: De regulă, ele dramatizează: pentru că sunt mai reflexive şi mai emotive, complică lucrurile. Ei simplifică, evită „excrescenţele” sentimentale. Ele au mustrări de conştiinţă. Ei au palmares.

  • Opinia publică – inchizitor sau complice

A fi îndrăgostită nu este însă singurul reper pentru femeia care evadează din cercul fidelităţii conjugale. O influenţă puternică asupra deciziei pe care o va lua o are percepţia generală asupra infidelităţii: dacă mediul în care trăieşte este deschis ideii, ea se va lăsa cu uşurinţă dusă de val. Într-un mediu mai conservator, se va simţi datoare să îşi înăbuşe sentimentele „proscrise”, iar idila are prea puţine şanse să o aducă, la modul fizic, în braţele bărbatului dorit.

Câinii latră, ursul merge! Bărbaţii sunt mult mai puţin formalişti, mai independenţi. Pentru ei, convenţiile sociale – ceea ce se face şi ce nu se face – nu au drept de vot asupra vieţii sexuale.

Ce îi desparte: De regulă, ele apleacă urechea la discursul moralizator sau încurajator al prietenilor. Ei ascultă de propriile dorinţe.

Ce îi uneşte: Tentaţia timpului liber: un loc de muncă prea puţin solicitant dă pinteni pasiunilor interzise. Şi pentru ele, şi pentru ei.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.