Avem în cercul de prieteni cupluri căsătorite sau care așteptăm să facă marele pas. E interesant cum și când oamenii decid să-și întemeieze o familie, dacă unii au nevoie de ani să se convingă de partenerul de lângă ei, alții își dau seama din prima că și-au găsit jumătatea.
Cei care nu sunt implicați într-o relație serioasă, își doresc foarte mult una, iar atunci când cineva încearcă să se apropie de ei, nu mai știu cum să reacționeze, cum să interpreteze relația. Uneori avem tendința de a analiza mult prea mult gesturile, comportamentul, reacțiile, faptele celuilalt. Din dorința de a nu da greș și a ne implica în relația greșită, analizăm, interpretăm, răsucim pe toate părțile tot ce face partenerul. Nu știu dacă e un lucru bun sau rău, pot doar să spun că ce e prea mult strică. Uneori ne dorim atât de mult să găsim ceva ”rău” și să ne dovedim că am avut dreptate, deși nu ne dăm seama cât rău ne facem.
Poate e mai bine uneori să ne bucurăm de ceea ce avem, să ne facem viața frumoasă și să lăsăm lucrurile să vină de la sine. Mi se pare că ne place să grăbim lucrurile în direcția pe care o dorim, în momentul pe care noi îl considerăm potrivit.
Există cupluri care rezistă fără acel act, există cupluri pentru care acel act reprezintă o garanție, dar există cupluri în care părerile partenerilor sunt diferite. Trăiesc împreună sperând că el va pune întrebarea, sperând că se va întâmpla ceea ce e normal.
Dar ce facem atunci când nu suntem hotărâți să facem marele pas și partenerul insistă? Ce facem atunci când știm cât de mult își dorește jumătatea noastră să oficializăm relația? Eu cred că dacă nu simți, e bine să nu mergi mai departe, nu mi se pare corect să-l amăgești pe celălalt. E bine să stai singur și să te decizi ce vrei, ce e mai bine pentru tine, ce simți pentru celălalt, nu uita, nu e vorba doar de tine, sunteți doi în relație. Încercați să comunicați cât mai mult, să vă cunoașteți exact atât cât trebuie, întrebați tot ce vreți să știți, nu vă fie teamă de răspunsuri. Discutați ce înseamnă pentru fiecare această relație, ce vă doriți pe viitor și încercați să ajungeți la o înțelegere. Faceți ce e mai bine pentru voi, pentru relație, pentru viitor. Nu luați decizii pripite la îndemnul altora sau influențați de orgoliu.
Și aveți curajul să spuneți lucrurilor pe nume, dacă e DA, să fie DA, iar dacă e NU, aveți curaj să vă expuneți părerea, punctul de vedere. Fiți convinși de hotărărea luată și mergeți mai departe. Nu fiți egoiști amânând la nesfârșit ceva ce în sufletul vostru știti cu siguranță că nu se va întâmpla.
Chiar dacă pare greu să iei o decizie radicală, e mai bine decât să te amăgești pe tine, dar nici partenerul nu merită asta. A fi corect poate părea uneori greu, dar e benefic pentru noi.
Pare tot mai greu să pui capăt unei relații, dar nu uita că a fi implicat într-o relație în care te simți nefericit și neîmplinit, face mai mult rău.
Comunicați, discutați și ajungeți împreună la o înțelegere, fie că e Da, fie că e NU, aveți curaj să mergeți mai departe și fiți împăcați cu decizia luată!
Eu sunt foarte incantata ca am in viata mea pe cineva care NU isi doreste o casnicie, lafel de mult ca si mine. Adica de la inceput am stabilit ca asta nu e ceva ce ne dorim si ca suntem bine asa pe termen nelimitat. atat de relaxanta ideea…probabil situatia o sa se schimbe doar la insistentele familiei…dar mai e pana acolo.
Mie imi da bataii de cap…dar sper sa o rezolv.
Ea vrea neaparat pe hartie, eu nu le vad rostul…vedem noi cum rezolvam.